m-am nascut prea tarziu -  prea tarziu pentru a intelege iubirea, prea tarziu pentru a-mi fi inteleasa.
in sangele meu curg parca alte sunete, altfel de senzatii.

traim cu povara unei tinereti imbatranite. cu greu ne miscam trupul obosit dintr-un loc in altul. cu greu ne simtim oasele, muschii, organele. suntem o masa eterogena de regrete si pacate.traim uitati in podul propriei noastre vieti. suntem, insa, suficient de naivi incat sa credem ca, intr-o zi, va veni cineva sa ne ridice in picioare, sa ne scuture de praf, sa ne scoata in soare...

ne trezim dimineata cu un gustul amar al noptii precedente in vene, ne punem masca pe figura, inchidem ochii si iesim intre oameni.

cand se intuneca afara, deschidem ochii si mergem undeva unde putem fi dezbracati - unii in propriul barlog, unii intr-un loc unde pot transpira alaturi de necunoscuti , unii la o masa cu alte suflete pierdute pe care le cunosc, dar fiecare inchis in propriul cap.

last night, we were young ...

uitarea, o noapte fara stele, tigari de foi, caramel, dulceata de cirese amare, saxofon lent, fiorul, intunericul care nu mai aduce singuratatea. traiesc amintindu-mi momente ce inca nu s-au intamplat. ma bucur de serenitatea ce-mi inunda fiinta incet, ca smoala calda. nu vreau nimic mai mult – ‘un pat, intuneric si tu’. simt ca tu esti acela care ar putea sa inteleaga ceva din mine. daca e sau nu asa, trecerea timpului va avea ultimul cuvant. Indiferent de ce va urma insa, am sa te pastrez. In capul meu, vei avea intotdeauna acelasi gust.

pur si simplu... breathless...

se topeste usor, usor ... mai ramai putin, completeaza-ma...

Stii si tu ce ne-a ramas. Avem o cicatrice, un semn, o cutie cu prostioare adunate de peste tot; ne-au ramas urmele pasilor pe alei, fantomatice prezente... cand mi se intampla sa dau peste ceva care sa ma duca cu gandul la acele vremuri, am impresia ca inca ne mai plimbam...fara incetare, in noaptea care nu mai vine. Imi face bine sa stiu ca undeva, in lumea asta straina de mine, esti si tu si sunt sigura ca simti la fel. Nu am nevoie de tine, am insa nevoie sa stiu ca traiesti. Si sper ca traiesti asa cum o faceai pe cand traiam impreuna, salbatic, dependent, obsedant, halucinant,dar cu toate astea, senin in toata nebunia. pe curand!

azi dimineata ideile mele s-au sinucis;

stau atarnate de crengile copacilor

din fata blocului copilariei.

inca de pe atunci leapsa mi se parea ceva monstruos,iar acum

platesc pentru vina de a fi aruncat cu pietre in ceilalti copii

caci pe vremea asta numai painea conteaza.

hai sa plecam, cinematograful asta e inchis de mult